Izbucnesc amîndouă  în rîs, un rîs strident care-l face pe „misogin” să-şi ridice ziarul mai sus pentru a-şi acoperi  faţa în întregime.
                  Apoi o iau în vizor pe Ana, care, cu o carte în mînă, pare că nu le bagă în seamă, încercînd să citească leganată de mersul trenului. Blondele încep iar în rusă cu vocile lor piţigăiate.
                  – Ia te uită ce moacă de crocodil are, zice una dintre ele, făcînd un gest cu capul spre Ana.
                  – Ce vrei ? E doar o româncă scîrboasă care încearcă să se dea deşteaptă numai că stă cu o carte-n faţă, da’ nu şi-a tras-o niciodată.
                  – Tare-s nasoale româncele astea, tot la noi trag bărbaţii lor.
                  – Păi, uită-te şi tu la mutrele lor, nu vezi cum arată? Cum vrei să nu se uite ei la noi dacă ele arată ca naiba? Zici că-s toate după tif…
                  Fără a-şi ridica ochii din carte, Ana răspunde calmă într-o rusă perfectă:
                  – Mai bine te-ai uita la moaca ta-n oglindă… Mă-ta…
                  Urmează un lung moment de linişte stupidă, Ana întoarce liniştită pagina – deşi numai liniştită nu este – continuîndu-şi lectura, timp în care cele două se uită uimite una la cealaltă. Un şuierat înăbuşit se aude ieşind printre dinţii uneia dintre blonde:
                  – Sssuca, blea!
                  După un timp rusoaicele îşi reiau discuţia, dar fără comentarii făcute cu voce tare. Apoi şuşotelile încetează cu totul, iar cele două adorm una în braţele celeilalte.
                  Simţind că lectura devine obositoare, Ana închide şi ea într-un tîrziu cartea şi o bagă în rucsac. Îşi  lasă apoi capul pe sticla geamului.
                  Blonda a făcut-o căţea. Se mai întîmplă, mai ales între conaţionali. Parcă-ţi vine să înjuri mai cu tragere de inimă pe unul de-al tău. Un  străin   n-ar prinde subtilitatea gestului, l-ar lua ca atare, înţelegînd doar că l-ai înjurat, fără să cunoască şi întreaga încărcătură metafizică a cuvintelor de ocară.
                  Ana nu se afla pentru prima dată într-o astfel de situaţie. Acceleratul Iaşi-Timişoara este plin de surprize. De la şapte jumătate seara, cînd porneşte din Iaşi, pînă la patru dimineaţa, cînd ajunge în Cluj, timpul este mai mult decît suficient pentru astfel de întîmplări şi nu o dată i-a venit să se ia la păruit cu fufe de genul celora care dormeau chiar acum în faţa ei. Întîmplarea însă a făcut ca, cel puţin de astă dată, să nu fie numai ele trei în compartiment, aşa că situaţia s-a aplanat de la sine, altfel ar fi ieşit urît de tot, ca atunci cînd s-a luat la harţă cu două unguroaice. Noroc cu naşu’, că era şi el patriot şi i-a luat partea,  iar cele două au încasat cîte o amendă pentru  comportament scandalos în mijloacele de transport în comun şi injurii adresate forţelor de ordine.
                  „Uită-te numai la ele cum dorm amîndouă, ca nişte  îngeraşi! Le lipsesc doar aripioarele”. 
                  Ce le-ar mai trage de păr şi le-ar da palme peste feţele lor încărcate cu machiaj de firmă!
                  „Calm, drăguţă, calm, respiră adînc, consumul excesiv de celule nervoase duce la o îmbătrînire rapidă şi sigură”.
                  Se aşează mai comod pe jumătatea ei de banchetă şi-şi întinde picioarele pînă aproape de cele două blonde. O idee bună ar fi  să se descalţe şi să le bage şosetele sub nas, păcat că nu-i miros picioarele chiar atît de tare ca ale lui Ovi, actualul ei prieten.
                  „Nu se ştie pentru cît timp „actualul”.