Geanina şi Ana-Maria dorm singure pentru că nu au prieten oficial. Ele au mai mulţi prieteni în acelaşi timp. Nu-l aduc însă pe nici unul în cămin, ca să  nu ştie aceştia unde stau şi să le facă vizite inopinate. Cum i s-a întîmplat primei dintre ele. Prietenului oficial i s-a făcut dor de ea într-un moment total neinspirat: exact cînd „depăna amintiri cu un vechi amic”, iar celelalte fete erau toate ieşite la plimbare. Bine-nţeles a ieşit cu scandal. Fiecare învaţă din propriile greşeli. Numai înţelepţii din ale altora. Şi cum ăştia sînt extrem de puţini…
  Frigul începe să se facă simţit, aşa că, după ce aşterne covorul şi mocheta înapoi peste linoleumul vechi, Ana împinge geamul la loc, dar nu-l închide chiar de tot şi scoate de sub un pat reşoul. Este un reşou studenţesc, improvizat dintr-o bucată de bolţar şi o spirală şi  care, în loc de ştecher, are doar două fire cu care trebuie să fii foarte atent. Le bagă cu mare grijă în priză şi se ridică încet. Atinge însă din greşeală firele şi din priză sar cîteva scîntei care o fac să treasară. Uf, la naiba, iar face figuri nenorocitul de reşou. Este un cadou din partea lui Marcello, în timp însă a devenit proprietate comună şi a rămas doar cu două fire primejdioase care scurtcircuitează aproape în fiecare zi întreaga reţea de pe palier. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi de data aceasta, pentru că, imediat după cele cîteva scîntei, s-a stins lumina din cameră. Prevăzătoare, Ana iese în pragul uşii şi priveşte neliniştită pe hol, luîndu-şi o mutră serioasă.
  - Blea, iarî o oprit careva curentu’, se aude vocea nervoasă a unei tipe din camera vecină.
  - Voi aveţ curent?, o întreabă o alta pe Ana.
  - Nu, nu ştiu care-şi face de cap, răspunde Ana cu o voce supărată care are efect de fiecare dată.
  De atîta timp au reşoul acesta care tot repetă figura şi ăştia încă nu s-au prins.
  - Lasî cî merg eu sî văd panou’, se aude vocea răguşită a lui Ghivi, care tocmai urcase scările cu scopul probabil de a bate la uşa camerei 401.
                      Iar încearcă s-o facă pe eroul.
  - Ar trebui să facem o plîngere la administratoare, spune Ana fără să-l bage în seamă, apoi intră în cameră.

                  După ce Ana termină de strîns şi de făcut curat, pe la ora trei după masă, fetele  încep să dea semne de trezire. Mai dormi dacă poţi!
                  – Cum o fost acasă?
      – Bine… 
      – Ceva prikoáli?
      – Nu…
                  – Ce-ai mai văzut pi tren?
                  – Nimic bun…
                  – Cum de-ai vinit aşă di răpidi?
                  – Mi s-a făcut dor de voi…
                  – Ai adus ceva bun?
                  – Am adus…
                  – L-ai văzut pi Ovi?
                  – …
                  – Ai învăţat la LRC?
                  – Aha…
      – Vrei sî ti culşi? Mai stai cu noi la poveşti.
      – …
      – Dac-ai şti ce chef nebun am făcut asarî! O fost şî Max, şî Ghivi.
                  – Aha…
                  Îi este dor să povestească cu fetele, dar nu acum. Îi e un somn de moare, cade de pe picioare nu alta şi încearcă să se culce cît mai repede cu atît mai mult cu cît nesuferitul de Ghivi e chiar pe palierul lor.
       – Auz?, o atenţionează Tanea, nu cumva îi chiar iubi pi coridor? Cred cî-i aud glăsşioru’, îl chem aişi?
                  Ştie cum să fie enervantă, iar chestia cu iubi e chiar enervantă pentru Ana
                  – Of, mai lasă-l naibii, îi răspunde ea răstit, ştii că nu mă interesaează.
                  – Cum vrei. Da’ vii disarî la chef? Cred cî vini şî…
       – Noapte bună, i-o taie Ana.
                  Îşi  trage plapuma peste cap şi  adoarme în cîteva clipe. Veşnica poftă de viaţă şi buna dispoziţie a colegelor de cameră îi place şi mai ales insistenţa, dar acest lucru nu-i poate lua din oboseală. Nu prea are însă prea mult timp la dispoziţie pentru somnul bine meritat.
                  Odată trezite, fetele par a încerca tot posibilul să n-o lase să doarmă. Tanea se apucă să-i clefăie prăjituri aduse de-acasă la ureche, Ana-Maria şi Geanina se plimbă încolo şi-ncoace pe uşă, apoi se alătură Taniei, Rita se ceartă cu Tinuţ, Olesea se joacă cu Bezuşco şi rîde de nu mai poate cînd acesta o gîdilă.