Ana scrîşneşte din dinţi, amintindu-şi de acea primă sesiune, cînd a avut de luptat din greu cu prejudecăţile de nezdruncinat ale majorităţii profesorilor, încercînd din răsputeri să demonstreze că este o luptătoare şi că nu este nici pe departe atît de proastă pe cît a fost calificată de la bun început, fără a i se recunoaşte şi cunoaşte capacităţile. A reuşit pînă la urmă, chiar dacă era o acceptare cu jumate de gură. Pentru ea a fost suficient. A fost acceptată şi acesta este lucrul cel mai important. A reuşit să schimbe măcar un pic părerile profilor despre studenţii basarabeni, chiar dacă unii mai susţin că ea este o excepţie care nu face decît să întărească regula, definiţie care, crede ea, e o mare prostie, pentru că, în mod normal, excepţia nu întăreşte regula, ci dă naştere la noi reguli.
Zîmbeşte mulţumită acestor gînduri. Se întoarce apoi spre Tanea şi Rita. Cel puţin Tanea n-o face de rîs, pe cînd Rita…
Tanea a învăţat şi, cu un pic de ajutor din partea colegilor, cu un pic de ajutor din partea copiuţelor de la Rita, a reuşit să scrie cîte ceva la toate subiectele propuse. În schimb Rita a copiat de mama focului. Ea este singura dintre ele care se bazează întotdeauna la examene pe fiţuici şi copiat. Dacă nu are de unde copia, este un om mort. E în stare să stea trează cîteva nopţi înainte de examene, dar nu ca să înveţe, ci ca să-şi facă „bombe”, pe care numai ea ştie pe unde le ascunde că n-o prinde nici un prof. E deja specialistă la copiat, la fel ca şi fata popii de altfel, cu care Rita e în aceeaşi grupă. Amîndouă au curajul să scoată „bombele” chiar şi dacă stau în primul rînd, sub nasul profului şi a asistentelor. Oricum, aşa e mult mai simplu decît să înveţe sistematic şi, mai ales, decît să citească toată bibliografia obligatorie. Cea opţională nici nu intră în calcul.
- Ce-ai avut, mă fată, de erai aşa de fericită? o ia Rita în primire după examen. Să nu zici că de la tablétcili pe care ţi le-am dat!
- Aha…
- Am crezut la un moment dat că ai galiúnişi, intervine Tanea. Am uitat cî ai luat trávkî.
- Aha… N-ai văzut cum a stat şi proasta aia numai lîngă mine şi m-a supravegheat?
- Ghini-o făcut, am apucat şî eu sî mahliuiesk fărî sî mă vadî. Tu măcar ai învăţat, da’ eu n-am citit ní figá, niş o carti, ştii tu cî nu pre pot sî citesc cărţîli în ingliş şî niş n-am vitezî la citit ca tini.
- Da mai lasî-mî, tu nişodatî nu citeşti, i-o trînteşte Tanea.
- Parcî tu citeşti tăt timpu!
- Iaca citesc, nu ca alţîi…
- Ia lăsaţi, nu vă mai sfădiţi, bine c-aţi scris amîndouă, da’ hai odată la cămin că nu mai pot, o să mă duceţi în schinare, dacă mai stăm mult pe-aici.
- Îţi pun o bere, dacă iau examenul, o cuprinde Rita de după umeri.
- Okei.
Examenul l-au luat toate trei – Ana cu zece, Tanea cu şapte, Rita cu cinci. Rita însă este cea mai bucuroasă.
- Anuşca, berea-i a ta! Mergem disară în bar. Tinuţ vini pisti douî zîli. Putem mergi liniştíti.
Este deja o tradiţie ca fiecare examen luat să fie sărbătorit. Cînd e picat se bea de ciudă. Dar tot se bea. Se bea şi se fumează în cantităţi industriale – ceva mai puţin aşteptat de la nişte fete.